ROSU si NEGRU : Pseudofabula
歌词
PSEUDOFABULA
Într-o nu ştiu care seară,
Într-o nu ştiu care vară,
Într-un nu ştiu care sat,
Sub un nu ştiu care pat,
Sub un nu ştiu care pat...
Mititel cât un cercel
Stă pitit un şoricel
Tremurând, bietul de el,
Fiindc-aflase dintr-o carte,
Fiindc-aflase dintr-o carte...
Că-ntr-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară,
Într-un nu ştiu care sat,
Sub un nu ştiu care pat...
Nici prea mare, dar nici mică,
Stă pitită o pisică
Tremurând şi ea de frică
Fiindc-aflase dintr-o carte,
Fiindc-aflase dintr-o carte
Că-ntr-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară,
Într-un nu ştiu care sat,
Sub un nu ştiu care pat...
Terminând de ros un os,
Şade-un câine zdrenţuros
Tremurând şi el fricos
Fiindc-aflase dintr-o carte,
Fiindc-aflase dintr-o carte
Că-ntr-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară,
Într-un nu ştiu care sat,
Sub un nu ştiu care pat...
Fără vreun dinte ros
Şade-un lup foarte nervos
Tremurând şi el vârtos
Fiindc-aflase dintr-o carte,
Fiindc-aflase dintr-o carte
Că-ntr-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară,
Într-un nu ştiu care sat,
Sub un nu ştiu care pat...
Cu piedica puştii trasă
Şade o vânătoreasă
Tremurând cu tot cu casă
Fiindc-aflase dintr-o carte,
Fiindc-aflase dintr-o carte
Că-ntr-o nu ştiu care seară
Într-o nu ştiu care vară,
Într-un nu ştiu care sat,
Sub un nu ştiu care pat...
Mititel cât un cercel
Stă pitit un şoricel
Mititel cât un cercel
Stă pitit un şoricel
Stă pitit un şoricel
IUBIREA CERE PACE PLANETARĂ
Iubita mea, spun unii cu pacat,
Ca dragostea e-un lucru demodat,
Ca-n era tehnicii noi în avânt
n-ar mai fi loc de dânsa pe pamânt.
Iubita mea, spun unii fara simț,
Ca inima-i tocitul lumii zimţ,
Dar inima, din tot ce ne-a ramas,
De-un miliard de ani a rezistat
Nu, iubirea n-a pierit nicicând
De când e pamântul pe pamânt!
Iubirea n-are timp nici chef sa moara.
Iubirea cere pace planetara.
Iubita mea, spun unii cu pacat,
Ca dragostea-i un lucru demodat.
Iubirea ar muri câte puțin,
Cum se scufunda o insula de crini.
Nu, iubirea n-a pierit nicicând
De când e pamântul pe pamânt!
Iubirea n-are timp nici chef sa moara.
Iubirea cere pace planetara.
ÎNTR-O GARĂ DE METROU
e-am zarit din întâmplare
Prin mulțimea oarecare
Într-o gara noua de metrou.
Mi-ai zâmbit nepasatoare
Absolut din întâmplare
Şi-ai facut din mine un erou.
Mai târziu, nu mai ştiu,
Te-am oprit şi ți-am vorbit
Despre toate câte sunt pe cer.
Mi-ai raspuns ca nu-i de-ajuns
Sa visez şi ca tu crezi
Prea puțin în stelele ce pier.
Navalind greoi pe şine,
S-a oprit, ții minte bine,
Lânga noi bolidul argintiu.
Bun ramas mi-ai spus în pripa
Şi ai disparut o clipa
Printre ceilalți oameni din metrou.
Suparat, am oftat
Şi mi-am zis ca-i doar un vis
Când din nou ai aparut la geam.
Mi-ai facut un semn discret
Cum ca vrei sa te aştept
Seri de-a rândul la peronul doi.
Şi spune-mi de ce
Totul e pe dos?
Şi spune-mi de ce
Jocul s-a întors?
Şi spune-mi de ce
Totul e pe dos?
Şi spune-mi de ce
Jocul s-a întors?
A venit apoi o seara
Când ne-am întâlnit în gara
La peronul doar de noi ştiut.
Mi-ai zâmbit nepasatoare
Absolut din întâmplare
Braț la braț cu un necunoscut.
Am crezut la-nceput
Ca-i un joc nevinovat,
Dar l-ai continuat, nu te-ai jucat.
Şi mi-am spus ca nu-i deajuns
Sa visez mereu, sa cred
Doar în stele care ziua pier.
Şi spune-mi de ce
Totul e pe dos?
Şi spune-mi de ce
Jocul s-a întors?
Şi spune-mi de ce
Totul e pe dos?
Şi spune-mi de ce
Jocul s-a întors?
LA POARTA VIEŢII
Ne-am ascuns un suflet într-o floare
Şi-am cântat iubirea-n chip şi fel -
Uneori ca menestreli,
Alteori în decibeli
Şi-am avut de înfruntat câte-un tunel.
Publicul ne-a fost mereu aproape;
Când eşti tânăr, nu-i nimic prea greu.
Am avut şi bucurii
Şi necazuti n-ar mai fi;
Lângă voi am fost cu inima mereu.
Aşteptând şi cântând la poarta vieţii,
Sus, pe culmi, floarea de colţ a răsărit.
Ea ne va fi
Cât vom trăi
Zborul de gând
Pe-acest Pământ
Cer azuriu
Ce-a zămislit un cântec viu.
Din speranţă ne-am clădit castele,
Am pus umărul cu toţi la greu
Şi, e lesne de-nţeles,
Am avut şi avem succes;
Lângă voi am fost cu inima mereu.
Aşteptând şi cântând la poarta vieţii,
Sus, pe culmi, floarea de colţ a răsărit.
Ea ne va fi
Cât vom trăi
Zborul de gând
Pe-acest Pământ
Cer azuriu
Ce-a zămislit un cântec viu.
Ea ne va fi
Cât vom trăi
Zborul de gând
Pe-acest Pământ
Cer azuriu
Ce-a zămislit un cântec viu.
ARIPI DE PACE
Carul tau, alb, se anina de cer
Soare, deschide-mi fereastra,
Umbrele prelungi tu poti sa le alungi
Sa vad cum zboara maiastra!
În drumul tau, peste câmpuri si vai,
Spicele cânta domoale,
Din culcusul lor nadejde si fior
Trec porumbeii spre soare,
Copilul meu, sa râzi si sa cânti,
Lumea s-a luminat,
Îti sunt dator cu-o raza si-un zbor,
Aripi de pace ti-am dat.
Zâmbetul tau, ce destrama norii,
Pamântul va împodobi,
Cântecul meu, zvon din geana zarii,
Se pierde-n iarba, pe câmpii.
Zâmbetul tau, ce destrama norii,
Pamântul va împodobi,
Cântecul meu, zvon din geana zarii,
Se pierde-n iarba, pe câmpii.
Ţi-ai prins în par petale de flori,
Toata lumina din soare,
Roua e a ta în zori va astepta,
Te va însoti pe carare,
Zborul înalt, pe-albastru de cer,
Norul l-a îndepartat
Voi, oameni mari,
Pastrati zorii clari, sa bata vântul curat.
Zâmbetul tau, ce destrama norii,
Pamântul va împodobi,
Cântecul meu, zvon din geana zarii,
Se pierde-n iarba, pe câmpii.
Zâmbetul tau, ce destrama norii,
Pamântul va împodobi,
Cântecul meu, zvon din geana zarii,
Se pierde-n iarba, pe câmpii.
LA MODĂ
Un lucru se întâmpla
În dragoste, mai nou:
Când jocul nu-i prea tandru,
Se naşte un erou,
Un nou model, se pare,
Cu pantaloni bufanți
În lume e la moda
Şi creşte printre fanți.
Mai sunt şi fete care,
Prin duritatea lui,
I se arunca-n brațe
Ca un tablou de-un cui.
Iubito, vreau la doua
Sa te uimesc puțin:
E-o blonda pe ecrane
Cum n-ai vazut în film.
Adevarul este ca vrei
Sa pari omul cel mai modern.
Nu dai nimic, faci totul sa iei.
Viața ta e un joc etern.
Adevarul este ca vrei
Sa pari omul cel mai modern.
Nu dai nimic, faci totul sa iei.
Viața ta e un joc etern.
Baiete, te ia vântul,
Tu, zmeul nimanui
Erou te crezi ca "Sfântul",
Dar întrebarea lui
E daca poți sa treci
Prin suflete în zbor.
Nu vei gasi în veci
În viața-un drum uşor.
Adevarul este ca vrei
Sa pari omul cel mai modern.
Nu dai nimic, faci totul sa iei.
Viața ta e un joc etern.
Adevarul este ca vrei
Sa pari omul cel mai modern.
Nu dai nimic, faci totul sa iei.
Viața ta e un joc etern.
LUMEA BASMULUI
Basmul de copii ne-nvaţă
Cum să fim mai înţelepţi
Şi mai buni să fim în viaţă,
La nevoie chiar isteţi.
În cântec, deci, să ne oprim
La cei pe care-i mai iubim:
Eroi de vis şi năzdrăvani
În ciuda miilor de ani.
Lumea basmului, uitată,
Să o colindăm de vreţi.
Ce idee minunată;
Trebuie să fim isteţi.
Cum trece timpul ca un fum,
Ciraci lui Aladdin acum.
O vorbă om face pe Pământ
Cu lampa-n mână luminând.
Cu Nastratin
Ne veselim
Când povesteşte,
Iar Andersen
Dintr-un desen
Mereu zâmbeşte.
Fermecat, gândul curat
Azi dintr-odat'
Ne-a deschis
Ochiul de vis
Spre bolta-naltă...
După chip şi-asemănare,
În pitici ne-om travesti;
Eu, pe post de vrăjitoare,
Turtă dulce-oi împărţi.
Când cu Păcală te-nrudeşti,
N-ai voie-n pilde să greşeşti!
Pe leneşi şi pe aroganţi,
În lupă să-i arăţi giganţi.
Lumea basmului, uitată,
Să o colindăm de vreţi.
Ce idee minunată;
Trebuie să fim isteţi.
Veţi fi eroii minunaţi
Dintr-o poveste decupaţi
Lupta de vis
Peste abis
Închipuirea
dintr-un trifoi
Ghicim iubirea
MIRACOLUL SUPREM
Simbol al ne-ntreruptei vieți
Al purității semn
Copiii sunt pe-acest pământ
Miracolul suprem
Făpturi fragile, bune sunt
Leagă-n timp și zbor
În ochii lor stă scris curat
Al lumii viitor
Visul nostru sublim
Vlăstare curate, ale vieții flori,
Cerul acestui pământ
De noi ocrotiți
Sub cerul clar fără de nori
Privești la ei și-ai vrea să poți
Să îi ferești de rău
Orice copil de pe pământ
E și urmașul tău
Neliniștea și somnul lui
Se leagă-n veghea ta
Alungă-i astfel orice nor
Care l-ar tulbura
Visul nostru sublim
Vlăstare curate, ale vieții flori,
Cerul acestui pământ
De noi ocrotiți
Liberi să fiți
Mici făpturi de lumi și dor
Ne purtați spre viitor
Simbol al ne-ntreruptei vieți
Al purității semn
Copiii sunt pe-acest pământ
Miracolul suprem
Făpturi fragile, bune sunt
Leagă-n timp și zbor
În ochii lor stă scris curat
Al lumii viitor
Visul nostru sublim
Vlăstare curate, ale vieții flori,
Cerul acestui pământ
De noi ocrotiți
Mici făpturi de lumi și dor
Ne purtați spre viitor
COPILUL ŞI SOARELE
COPILUL ȘI SOARELE
E-o țara de vise şi candoare
Într-un suflet de copil.
Se joaca în gând doar cu zâne şi pitici
Iar lumea-i un basm, aha,
În ochii lui mici, aha-ha.
Şi când a privit întâi la soare,
I-a aparut un Fat-Frumos,
Apoi din înalt, i-a zâmbit un voievod
Batrân şi barbos, aha
Cu pletele-n vânt, aha-ha.
Cum e soarele sus,
Într-o zi, copilul mi-a spus:
Este câmpul cu flori,
E o casa pâna la nori.
E-o pecete de foc
Pe-ale țarii amiezi,
Cum e soarele sus.
Şi-astfel, poți sa vezi,
E pamântul întreg.
Copilul privi din nou la soare
Şi o fata a vazut,
Cu chipu-i gingaş aşteptându-l în vazduh.
Pe calul de nea, aha
Spre ea va zbura, aha-ha.
Şi soarele mândru din înalturi
Are chipuri fel de fel.
În pasari şi-n flori zboara, nimeni nu-i ca el.
E-un joc de copii, aha
În fiece zi, aha-ha
Cum e soarele sus,
Într-o zi, copilul mi-a spus:
Este câmpul cu flori,
E o casa pâna la nori.
E-o pecete de foc
Pe-ale țarii amiezi,
Cum e soarele sus.
Şi-astfel, poți sa vezi,
E pamântul întreg.
Un copil mi-a povestit
Când la soare a privit
Ca el n-are doar un vis
Cum cei mari au banuit
Ca într-un basm adevarat,
Pentru copil nu-i un miraj.
Soarele sus se va schimba-n degetar,
În alt personaj.
Cum e soarele sus,
Într-o zi, copilul mi-a spus:
Este câmpul cu flori,
E o casa pâna la nori.
E-o pecete de foc
Pe-ale țarii amiezi,
Cum e soarele sus.
Şi-astfel, poți sa vezi,
E pamântul întreg.
Ca într-un basm...
Ca într-un basm...
Ca într-un basm...
PASĂREA IUBIRII
O pasăre-a iubirii cu-aripi blînde
se-nalță-n vraja firii așteptînd
și vrea mereu să cînte
o clipă-a fericirii
pe care-o soarbe suspinînd
cenușa amintirii
se cerne pe aripă
și dorul e născut în gînd.
Din zori senine-o pasăre bea apă,
de curcubeu se prinde ca un joc
o pasăre așteaptă
să fie ea iubită
și-aprinde sunetul de foc
ce liberă se simte
în zborul ei cuminte
o stea în viață-i dă noroc.
Ca o vrajă mă cuprinde,
iubirea-i cer neocolit
Ca o vrajă pe-ndelete,
simt cum e sufletul vrejit
(Hei-hei!)
Și inima mi s-a deschis
cu aripi dulci, iubirea m-a cuprins
(Hei-hei!)
În ceas de dor, un cîntec vine:
e cîntecul ce naște doruri pline
și spune
Ca o vrajă mă cuprinde,
iubirea-i cer neocolit
Ca o vrajă pe-ndelete,
simt cum e sufletul vrejit
Ca o vrajă mă cuprinde,
iubirea-i cer neocolit
Ca o vrajă pe-ndelete,
simt cum e sufletul vrejit
În ziua nouă, visul se-nfiripă
și pasărea iubirii e a mea
se-avîntă în lumină,
alungă orice vină;
de-aș fi mereu singur cu ea!...
O pasăre-a iubirii
adună calde vise;
o lege-a fericirii vrea....
Ca o vrajă mă cuprinde,
iubirea-i cer neocolit
Ca o vrajă pe-ndelete,
simt cum e sufletul vrejit
VOINICUL
Știu un pitic
Care-i totuși voinic;
Împlinește doar patru ani.
Este micuț
Şi nițel cam grăsuț,
Însă-i vașnic gospodar.
De dimineață până pe-nserat,
Gândindu-se neîncetat
Castele-a construit în mintea lui
Cocoțat pe-o grindă
Ce se află-n tindă.
Gânditor
Sta el în pridvor
Într-o altă zi, pe-nserat.
Gînsacului său
Nu i-o fi cam rău
De arată-așa posac?
Dar biet gînsacul mult prea îndopat
Stătea cu pieptu-n jos lăsat
Şi gânditor, copilul sta acum:
Oare cum să dreagă
Pasărea lui dragă?...
Când mă uit acum la el
Mi-amintesc că am fost la fel,
Bucurii aduce în dar
Un copil cuminte
Oricărui părinte
Când mă uit acum la el
Mi-amintesc că am fost la fel,
Bucurii aduce în dar
Un copil cuminte
Oricărui părinte
Jocul lui mereu
Mă înveselește când mi-e greu
Căci copiii sînt pe pămînt
Tot ce-avem mai drag și mai sfânt
Pe acest pământ
Știu un pitic
Care-i totuși voinic;
Împlinește doar patru ani.
Este micuț
Şi nițel cam grăsuț,
Însă-i vașnic gospodar.
De dimineață până pe-nserat,
Gândindu-se neîncetat
Castele-a construit în mintea lui
Cocoțat pe-o grindă
Ce se află-n tindă.
Când mă uit acum la el
Mi-amintesc că am fost la fel,
Bucurii aduce în dar
Un copil cuminte
Oricărui părinte
Când mă uit acum la el
Mi-amintesc că am fost la fel,
Bucurii aduce în dar
Un copil cuminte
Oricărui părinte
Jocul lui mereu
Mă înveselește când mi-e greu
Căci copiii sînt pe pămînt
Tot ce-avem mai drag și mai sfânt
Pe acest pământ
;歌词由 添加 MariusMIonescu - 修改此歌词